Antroposofie

„Nu ne putem apropia de înţelegerea lui Faust pe baza unor premise cu suflu scurt, ci trebuie să ne cucerim lărgimea de orizont a privirii.

Conferinţele oferite aici ne dau bazele pentru înţelegerea lui Faust.

Ele nu sunt nişte comentarii concepute în camera de studiu a unui erudit, ci o introducere în regiunile ştiinţei spirituale, de mână cu o operă poetică inspirată de ele, ale cărei taine sunt puse în lumina potrivită abia cu ajutorul acestei ştiinţe spirituale.

Pe alte căi nu se ajunge la miezul problemei lui Faust.

Şi această lucrare poetică, cea mai mare creată de spiritul german, va putea deveni populară abia atunci când ştiinţa spirituală va impregna viaţa culturală a poporului într-o măsură la fel de mare cum au făcut-o în ultimele secole ştiinţele naturii.”

                                                       Marie Steiner (1931)

Lucrare de început a lui Rudolf Steiner, "Filosofia libertăţii" reprezintă fundamentul filosofic pentru cercetările sale ulterioare.

În studiul său, Sergej O. Prokofieff oferă o abordare nouă a acestei lucrări, arătând importanţa ei pentru antroposofie.

Relevă natura creştină a metodei antroposofice de cunoaştere, rădăcinile profund creşti ne ale căii spirituale prin gândirea intuitivă, spre libertate şi iubire, spre iniţierea creştină modernă.

Acest prim volum cuprinde conferinţe susţinute de Adriana Koulias în Australia şi în alte ţări între anii 2004 şi 2009.

În aceste conferinţe, ea oferă o înţelegere originală şi vie a mai multor teme de interes, o înţelegere rezultată din studiul intensiv al antroposofiei şi din parcurgerea căii de iniţiere fundamentate de Rudolf Steiner.

Ea aduce un suflu nou în cunoaşterea vechilor misterii, prin explorarea lor din perspectivă antroposofică, şi, în acelaşi timp, pune într-o lumină mai clară Noile Misterii Christice, printre care sunt de menţionat Sufletul Nathanic, Sophia Cerească şi Fiinţa Anthroposophia.

Conferinţele sale au la bază o cercetare temeinică şi meticuloasă şi sunt prezentate într-o formă accesibilă, logică şi plină de căldură.

Rudolf Steiner a vorbit în multe conferinţe despre legătura dintre ştiinţa spiritului de natură antroposofică şi rosicrucia­nism, însă mult mai rar despre fiinţa lui Christian Rosenkreutz, pe care l-a numit unul dintre „cei mai mari conducători ai omenirii”, „marele slujitor al lui Christos Iisus”.

Lucrarea prezintă relaţia spirituală a lui Rudolf Steiner cu Christian Rosenkreutz, menţionând totuşi că profunzimea şi complexitatea acestei relaţii aparţin „marilor taine ale vieţii spirituale” şi spaţiului de cunoaştere al iniţiaţilor.

Comentariile lui Eduard Lenz asupra Evangheliei după Matei se referă la primele 22 capitole, de aceea lucrarea are caracterul unor studii şi nu al unei opere încheiate. Totuşi ea are şi azi valabilitate, deoarece tocmai caracterul fragmentar poate trezi în cititor propriile întrebări.

În acest sens, această interpretare a Evangheliei după Matei, bazată pe ştiinţa spirituală a lui Rudolf Steiner, este o mărturie de deschidere spirituală a Comunităţii Creştinilor, o contribuţie la redobândirea celei mai importante Evanghelii a creştinismului timpuriu.

În conferinţele sale, Rudolf Steiner a deschis noi perspective care ne ajută să înţelegem ce s-a întâmplat între Christos şi ucenicii săi.

Această carte îşi propune o trecere în revistă şi, totodată, o clarificare a acestor perspective.

Deşi toate teoriile lui Rudolf Steiner au fost publicate, ele sunt răspândite în conferinţele sale şi rămân necunoscute celor neiniţiaţi în christologia antroposofică.

Ţinând seama de provocările către conştientă din epoca modernă – printre care cele legate de creştinism şi Evenimentul Christos însuşi – devine foarte important să prezentăm rezultatele pozitive şi deseori clarificatoare ale studiilor lui Rudolf Steiner.

Ca şi alte lucrări ale lui Peter Selg, Christos şi Ucenicii este o carte care pregăteşte mintea cititorului pentru a naviga printre nenumăratele relatări (şi denaturări) ale învăţăturilor lui Rudolf Steiner.

Lucrarea prezintă, dintr-o perspectivă michaelică, cosmică, relaţia spirituală dintre apostolii lui Iisus Christos, în special dintre Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul, pe baza cercetărilor spirituale ale lui Rudolf Steiner prezentate în ciclul de conferinţe care analizează contextele karmice în care au acţionat aceste mari individualităţi contemporane Misteriului de pe Golgota.

Corelat cu marile adevăruri antroposofice expuse la Congresul de Crăciun 1923/1924, în conferinţele incluse în acest volum Rudolf Steiner reconstituie drumul vechii cunoaşteri spirituale în decursul ultimelor secole ale evoluţiei omenirii spre spiritualitatea modernă şi fundamentarea Noilor Misterii.

Scrisă între anii 1884-1885 şi publicată prima oară în 1886, lucrarea, operă de tinereţe a lui Rudolf Steiner, este concepută în contextul studiilor sale asupra lucrărilor filosofului german şi al activităţii de editare a scrierilor lui Goethe de ştiinţe ale naturii.

Urmărind concepţia goetheană despre lume şi viaţă, pe care o consideră forţa motrice a întregii creaţii a filosofului german, Rudolf Steiner a fost absorbit de o viziune asupra lumii care completa şi amplifica propriile cercetări referitoare la epistemologie, interfaţa între ştiinţă şi filosofie, teoria cunoaşterii lumii şi a sinelui, concepţie sintetizată în 1924 în lucrarea "Teze antroposofice".

În acest volum succint, Rudolf Steiner îşi expune concepţia şi explică cum se poate transcende gândirea pentru a ajunge la observarea gândirii în sine.