OMUL-TRUP, SUFLET ŞI SPIRIT

CUPRINS

PRIMA CONFERINŢĂ, Dornach, 2 august 1922

Despre formarea limbajului şi a limbilor pag.13

Descoperirea lui Broca. Comoţia cerebrală şi pierderea capacităţii vorbirii. Vorbirea şi configurarea circumvoluţiunilor temporale de pe partea stângă a creierului. Dezvoltarea vorbirii la copilul mic. Vocale şi consoane. Imitarea vorbirii. Stângaci şi dreptaci. Tratarea pedagogică a stângacilor. Diferenţierea limbilor în funcţie de ţinuturile Pământului şi de harta Cerului.

CONFERINŢA A DOUA, Dornach 5 august 1922

Despre viaţa omului - Creier şi gândire pag. 30

Datorită cărui fapt este omul o fiinţă gânditoare? Alimentaţia cu lapte. Laptele de măgăriţă. Laptele matern. Uciderea şi reînvierea alimentelor. Globulele albe ale sângelui şi celulele creierului. Stările de leşin şi anemia. Conştienţa şi dependenţa sa de raportul exact dintre globulele albe şi cele roşii ale sângelui. Activitatea creierului în timpul stării de somn. Lipsa de conştienţă în somn. Activitatea de gândire din timpul somnului. Procesul respirator şi activitatea cercvicală. Perceperea viselor. Activitatea de gândire a creierului în timpul stării de veghe.

CONFERINŢA A TREIA, Dornach, 9 august 1922

Omul în raportul său cu lumea – Configurare şi dizolvare pag.50

Uciderea vieţii. Provenienţa gândurilor. Formarea cristalelor. Siliciul. Formarea munţilor. Alpii. Zahărul şi dizolvarea zahărului. Diabetul. Reumatismul şi guta. Formarea şi dizolvarea depunerilor calcaroase. Apoplexia. A fi bolnav nu înseamnă nimic altceva decât că în corpul nostru ceva se configurează prea puternic. Cafeaua şi ceaiul. Alimente bogate în azot. Procesul de dizolvare şi conştienţa de Eu.

CONFERINŢA A PATRA, Dornach, 9 septembrie 1922

Cunoaşterea fiinţei omeneşti după trup, suflet şi spirit. Creier şi gândire - Ficatul ca organ senzorial pag.72

Viaţa din celulele creierului şi din globulele albe ale sângelui.Starea de leşin şi cea de înmuiere a creierului. Atenuarea şi moartea vieţii în creier, ca premisă a gândirii. Cauze ale cirozei. Ficatul ca organ de percepţie. Metabolismul corpului omenesc. Formarea omului în trupul matern. Somnul sugarului. Corpul devine tot mai inutilizabil la bătrâneţe. Cancerul intestinal, stomacal şi al venei porte. Suprasolicitarea memoriei şi întărirea organelor. Adevărata cunoaştere. Ştiinţa şi practica.

CONFERINŢA A CINCEA, Dornach, 13 septembrie 1922

Percepţia şi gândirea organelor interne pag. 92

Laptele matern şi laptele de vacă. Uciderea şi reînvierea alimentelor. Ficatul ca organ de simţ lăuntric. Activitatea de percepţie a rinichilor. Sclerozarea creierului. Diabetul zaharat. Particularităţi ale ficatului. Ficatul: un ochi interior. Secreţia bilei. Ochii animalelor, organe ale gândirii. Capul lui Ianus la romani.

CONFERINŢA A ŞASEA, Dornach, 16 septembrie 1922

Procesul de hrănire considerat din punct de vedere fizic-material şi sufletesc-spiritual pag.111

Ptialina, pepsina, tripsina. Ce simte ficatul. Secreţia de bilă. Amidonul, zahărul, albumina, albumina lichidă, formarea de alcool, grăsimile, glicerina, acizii graşi, sărurile rămân săruri. Despre moartea lui Paracelsus. Îngurgitarea de mari cantităţi de alcool. Migrena. Creierul în lichidul cerebral. Diferenţa fundamentală dintre om şi animal. Sărurile şi fosforul, cele mai importante substanţe din capul omului. Sare şi gândire, fosfor şi voinţă.

DESPRE STĂRI ANTERIOARE ALE PĂMÂNTULUI

CONFERINŢA A ŞAPTEA, Domach, 20 septembrie 1922

Despre stările anterioare ale Pământului (Lemuria) pag.130

Mâl pământesc şi aer-foc. Păsările-dragon, ichthyosaurii şi plesiosaurii. Păsările-dragon ca hrană pentru ichthyosauri şi plesiosauri. Păsări, animale ierbivore şi megatherieni. Pământul: un uriaş animal mort.

CONFERINŢA A OPTA, Dornach, 23 septembrie 1922

Stări anterioare ale Pământului (II) pag. 148

Broaştele ţestoase, crocodilii. Instincte de însănătoşire la animale. Oxigenul şi carbonul. Plante şi păduri. Modificarea continuă a Pământului. Stridiile uriaşe şi viaţa lor în „supa Pământului”. Râmele. Pământul în starea de ou. Luna ca stimulator al fanteziei şi al forţelor de creştere. Mecinicov indică «Faust-ul» lui Goethe. Luna în interiorul Pământului. Desprinderea Lunii şi starea ulterioară a Pământului. Păstrarea vechii substanţe lunare în forţa de reproducere a fiinţelor animale şi umane.

CONFERINŢA A NOUA, Domach, 27 septembrie 1922

Starea primordială a Pământului pag. 168

Starea Pământului înainte de desprinderea Lunii. Înmulţirea stridiilor uriaşe. Provenienţa forţelor masculine şi feminine perioada de dinaintea desprinderii Lunii. Elefantul, păduchele frunză şi vorticella. Soarele ca forţă de reproducere. Păstra cartofilor în gropi făcute în pământ. Pământul conferă fiinţei forţa de reproducere, prin faptul că păstrează în sine, în timpul iernii, forţele solare. Înmulţirea prin butaşi. Aducerea plantelor la creşterea corectă. Râmele, viermii intestinali. Forţa vie din seminţele plantelor. Acţiunea Soarelui în reproducerea vegetală şi cea animală. Influenţa Lunii asupra vremii. Cearta dintre Fechner şi Schleiden relativ la Lună. Perioada evoluţiei Pământului, în care Pământul, Soarele şi Luna formau încă un singur corp. Experienţa lui Plateau. Pământul ca fiinţă vie.

CONFERINŢA A ZECEA, Dornach, 30 septembrie 1922

Adam Kadmon în Lemuria pag.192

Pământul a fost cândva un cap omenesc viu. Hrănirea anterioară a Pământului din spaţiul cosmic. Julius Robert Mayer. Soarele „mănâncă” comete. Pietrele meteoritice: comete descompuse. Hrănirea Pământului prin Soare. Capul omului în stare embrionară, imagine fidelă a Pământului. Pământul a fost cândva germenul unui om uriaş. Omul a fost cândva întregul Pământ. «Chipul Pământului» de Eduard Suess. Apariţa animalelor. De ce este omul atât de mic. Provenim cu toţii dintr-un singur om. Uriaşul Ymir. Interpretarea greşită a Vechiului Testament. Eradicarea vechii cunoaşteri.

Privire de ansamblu asupra operelor lui Rudolf Steiner pag. 214