În toate poveştile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate şi de esenţa vieţii, pentru că poveştile de dragoste conţin toate tainele lumii.
Ce se întâmplă însă atunci când timiditatea împiedică o dragoste adolescentină să înfloreasca? Şi ce se întâmplă când, unsprezece ani mai târziu, destinul îi reuneşte pe îndragostiţi? Între timp, pe ea viaţa a învaţat-o să fie puternică şi să-şi ascundă sentimentele. Iar el a devenit un chipeş îndrumator spiritual - cu reputaţia că poate înfaptui miracole - care a ales religia ca refugiu faţă de conflictele sale interioare. Împreună, ei fac o călătorie care la început este plina de greutăţi, sentimentele de vinovăţie şi resentimentele ieşind la suprafaţă după atâţia ani.
Dar lânga râul Piedra, într-un satuc din Pirineii francezi, stau de vorbă despre marile întrebări ale vieţii şi reconsideră relaţia specială dintre ei.
"La râul Piedra am şezut şi am plâns" este un roman încântător, cu o naraţiune poetică şi transcendentă care reflectă toate tainele dragostei şi ale vieţii.
