De ce unii bolnavi de cancer îşi recapătă sănătatea, în timp ce alţii se sting cu repeziciune, în condiţiile în care prognosticul a fost acelaşi pentru ambele categorii?
Folosindu-şi experienţa de zeci de ani în oncologie şi psihologie, soţii Simonton demonstrează că ameliorările neaşteptate se datorează „voinţei de a trăi”, adică aşteptărilor pozitive şi grijii pentru sine manifestate de pacienţii care nu vor să capituleze în faţa tumorii înfricoşătoare.
Fără să înlocuiască tratamentul medical standard, autorii propun, ca adjuvant un program psiho-educaţional cu tehnici de relaxare, de vizualizare, de gestionare a obiectivelor în viaţă şi de reducere a durerii fizice.
Rezultatele soţilor Simonton sunt remarcabile: pacienţii lor au o rată de supravieţuire de două ori mai mare decât media naţională din SUA şi. adesea, beneficiază de remisiuni nesperate.