Knowledge is everything

Originea stiintelor naturii

Dublu click pe imaginea de mai sus pentru a o vedea întreagă

Depărtează
Apropie

Mai multe imagini

  • Originea stiintelor naturii

ORIGINEA ŞTIINŢELOR NATURII

Fii primul care evaluează acest produs.

Prezentare scurtă

Omul nu a mai fost constient ca cele trei dimensiuni: sus-jos, dreapta-stanga, fata-spate, au fost traite candva in interiorul lui. In perioada stiintifica, el nu a mai luat in considerare aceasta realitate.. .
In masura in care era interesat, ele ii apareau in totala abstractie. El nu mai priveste la punctul de intersectie al celor trei dimensiuni, unde este de fapt trairea lui, anume, inlauntrul propriei sale fiinte umane . . . el cauta aceasta origine a axelor, undeva in spatiul exterior.

Detalii

CUPRINS

Conferinţa întâi,

24 dec. 1922…….. 7

Conferinţa a doua,

25 dec. 1922…….. 23

Conferinţa a treia,

26 dec. 1922…….. 38

Conferinţa a patra,

27 dec. 1922…….. 53

Conferinţa a cincea,

28 dec. 1922…….. 71

Conferinţa a şasea,

1 ian. 1923…..….. 85

Conferinţa a şaptea,

2 ian. 1923…..….. 98

Conferinţa a opta,

3 ian. 1923…..…..114

Conferinţa a noua,

6 ian. 1923…..…..133

PRIMA CONFERINŢĂ Dornach, 24 Decembrie

“Dragii mei prieteni! Ne-am adunat cu ocazia acestui Crăciun, unii dintre voi venind de departe, pentru a lucra în Gotheanum în diferite domenii ale ştiinţei spirituale. La începutul consideraţiilor noastre aş dori să transmit mai ales celor veniţi de departe, urările noastre cele mai calde, cu ocazia Crăciunului. Ceea ce eu însumi aşa ocupat cum sunt cu diverse sarcini, voi putea să vă ofer în acest moment special, sunt indicaţii într-o direcţie sau alta. Asemenea indicaţii ca cele pe care le voi oferi în conferinţele mele, precum şi cele ale celorlalţi, sper că vor reuşi să insufle armonie în sentimentele şi gândurile celor adunaţi aici în Gotheanum. Există speranţa ca aceşti prieteni, ataşaţi de Gotheanum mai mult sau mai puţin, rezidenţi permanent aici îi vor primi cu căldura pe cei care vin din altă parte. Prin muncă, prin gândurile şi sentimentele noastre împreună, se va întări ceea ce trebuie să fie chiar sufletul eforturilor din Goetheanum şi anume, perceperea si elaborarea vieţii spirituale şi a esenţei lumii.

Dacă acest ideal crescând va deveni o realitate, dacă eforturile oamenilor interesaţi de conceptele antroposofice asupra lumii vor curge împreună într-o adevărată cooperare socială, într-o reciprocă dăruire şi primire, atunci va rezulta ceea ce se doreşte să rezulte din Gotheanum. În acest spirit transmit din inimă urările de bun sosit, prietenilor veniţi de departe aici, ca şi celor care sunt mai demult prezenţi la Dornach.

Indicaţiile pe care voi încerca să le dau în această conferinţă, nu par la prima vedere a fi legate de gândurile şi sentimentele Crăciunului, totuşi, eu cred că sunt în legătură cu acesta. În tot ceea ce realizăm în Gotheanum, noi ne străduim să producem ceva nou, pentru cunoaştere şi spirit, pentru o simţire consacrată spiritului, pentru o voinţă susţinută de spirit. Acesta este într-un fel, naşterea elementului suprasensibil şi într-un fel foarte real simbolizează gândurile de Crăciun, naşterea fiinţei spirituale care a produs reînnoirea evoluţiei umane pe pământ. De aceea, studiile noastre prezente, sunt de fapt pline de ceea ce e specific studiului de Crăciun.

Scopul nostru în aceste conferinţe este de a stabili momentul din istoria umanităţii când modul ştiinţific de gândire a pătruns în dezvoltarea omenirii. Acesta nu intră în conflict cu ceea ce tocmai am spus. Dacă vă amintiţi ce am descris cu mulţi ani în urmă în cartea mea „Misticismul şi începutul timpurilor moderne”, veţi vedea convingerea mea că sub capcanele exterioare ale concepţiilor ştiinţifice, se pot vedea începuturile unei noi spiritualităţi. Părerea mea, bazată pe un studiu obiectiv, este că drumul ştiinţific pe care l-a urmat umanitatea modernă a fost, dacă îl înţelegeţi bine, nu eronat ci aşa cum trebuia să fie. Mai mult, dacă îl abordăm în mod corect, acest drum poartă în el sămânţa unei noi percepţii şi a unei noi activităţi spirituale a voinţei. Aceasta este din acest punct de vedere ceea ce eu aş vrea să vă redau prin aceste conferinţe. Ele nu vor fi în nici un fel de opoziţie cu ştiinţa. Scopul şi intenţia este în schimb să descoperim seminţele vieţii spirituale în metodele înalt productive, moderne ale cercetării ştiinţifice. În multe ocazii eu am precizat acest fapt în diferite moduri. În conferinţe susţinute în diverse momente despre diferite domenii ale gândirii ştiinţelor naturii, eu am dat detalii ale căii pe care vreau să o cercetez în linii mari în aceste confienţe.

Dacă vrem să ne familiarizăm cu semnificaţia reală a cercetării ştiinţifice din zilele noastre şi cu modul de gândire care poate arată şi chiar evidenţiază această semnificaţie, noi trebuie să ne întoarcem cu câteva secole în urmă. Vom înţelege greşit esenţa gândirii ştiinţifice, dacă privim numai la prezentul imediat. Natura adevărată a cercetării ştiinţifice nu poate fi înţeleasă fără să urmărim dezvoltarea sa de-a lungul secolelor. Trebuie să ne întoarcem la punctul din timp pe care adesea l-am descris ca foarte semnificativ pentru evoluţia modernă, anume secolele XIV-XV. În acel timp, o formă cu totul nouă de gândire care era activă încă din evul mediu, a fost cerută de începerea modului de gândire al zilelor noastre. Dacă privim în urmă în acest început al timpurilor moderne, în care amintirile trecutului erau încă vii, întâlnim un om în care putem vedea întreaga tranziţie de la gândirea timpurie la cea de mai târziu. EI este cardinalul Nicholas Cusanug, (Nicolas din Cusa) un renumit om al bisericii şi unul din cei mai mari gânditori din toate timpurile. EI s-a născut în 1401 ca fiu al unui navigator şi producător de vinuri în regiunea Rinului din vestul Germaniei şi a murit în 1464, ca un ecleziast persecutat. Deşi el ştia foarte bine ce gândea, Cusanus a fost o persoană într-un fel destul de greu de înţeles, pentru cei care îl studiază azi.

Cusanus a primit prima educaţie în comunitatea care se numea „Confraţii vieţii în comun”. Aici el şi-a format primele impresii, care erau de un fel special. E clar că Nicholas Cusanus avea o anumită ambiţie ca băiat, dar aceasta a fost temperată de un extraordinar dar al înţelegerii nevoilor vieţii sociale din acel timp. În comunitatea „Confraţii vieţii în comun persoanele care se adunau erau dezamăgite de instituţiile bisericii şi de ordinele monastice şi religioase care, deşi făceau parte din biserică, erau intr-un anumit grad împotriva ei.

Într-un fel putem spune că în comunitatea „Confraţii vieţii în comun” erau revoluţionari mistici. Ei voiau să obţină ceea ce considerau ca un pur ideal al lor, doar prin intensificarea vieţii petrecute în pace şi frăţie umană. Ei au respins orice conducere bazată pe putere, aşa cum aceasta se instaurase, într-o formă care stârnea obiecţii în biserica oficială a acelui timp. Ei nu doreau să devină străini de lume, cum voiau membrii ordinelor monastice. Ei practicau puritatea psihică; insistau ca fiecare să-şi îndeplinească misiunea cu încredere şi cu seriozitate în viaţa externă şi in profesia sa. Ei nu voiau să se retragă din lume. Într-o viaţă dedicată muncii adevărate ei nu doreau decât să se retragă din când în când în adâncimile sufletului lor. Pe lângă realitatea vieţii exterioare, pe care au cunoscut-o complet în mod practic ei nu voiau să descopere profunzimile sentimentelor religioase ŞI spirituale. Comunitatea lor era una care, mai presus de orice, cultiva calităţile umane într-o atmosferă unde o anumită intimitate cu Dumnezeu şi contemplarea spiritului predominau. Comunitatea în care a fost educat Cusanus era la Deventer în Olanda. Majoritatea membrilor erau oameni care, într-un cerc destul de restrâns, îşi îndeplineau îndatoririle şi se gândeau în camerele lor liniştite la Dumnezeu şi la lumea spirituală.

Cusanus, pe de altă parte, era de la natură dispus să fie activ în viaţa exterioară şi prin puterea şi voinţa ce izvorau din cunoaşterea sa, se implica în viaţa socială organizată. Astfel, Nicholas Cusanus, s-a simţit în curând împins să părăsească viaţa intimă din frăţie şi să se îndrepte spre lumea din afară. La început a făcut acest lucru studiind jurisprudenţa. Trebuie să ţinem cont, totuşi că în acele timpuri din secolul XV timpuriu, diferitele ştiinţe erau puţin specializate şi aveau mai multe puncte de legătură decât în situaţia de mai târziu.

Pentru un timp deci, Cusanus a practicat avocatura. Era o vreme când factorii haotici se amestecau în toate sferele vieţii sociale. De aceea, el s-a simţit obosit de practica avocaturii şi şi-a găsit un post de preot al Bisericii Romano Catolice. EI şi-a pus întotdeauna toată inima în ceea ce făcea şi astfel, a devenit un preot autentic al bisericii papale. EI a lucrat în această calitate în diferite posturi clericale ce i s-au încredinţat şi in particular a avut un rol în Conciliul de la Basel (1431-1449). Aici a condus o minoritate a cărei ultim scop era să răstoarne puterea absolută a Sfintei înţelegeri.”

Informaţii adiţionale

Autor Rudolf Steiner
Editura Salco
Nr. pagini 148
Format 13x20

Etichete produs

Foloseşte spaţii pentru a separa etichetele. Foloseşte ghilimele simple (') pentru fraze.