Carti

In aceasta carte, Patrick Drouot reuşeşte să realizeze o sinteză remarcabilă a mecanismelor profunde ale bolii, a vindecării personale - a celei colective şi a celei planetare.

Cartea deschide perspective înnoitoare pasionante pentru înţelegerea fiinţei omeneşti, constituind o sfidare la adresa viziunii materialiste ce domneşte de mai multe secole în lumea occidentală. Căci este o realitate spirituală a omului faptul că spiritul poate influenţa mecanismele biochimice care reglează organismul omenesc. Regăsind căile medicinii tibetane (medicină energetică prin excelenţă), a vracilor sioux şi hopi, care nu consideră nici pe departe boala ca pe o fatalitate şi ne învaţă raţiunea prin care este posibil să trăim rămânând sănătoşi, Patrick Drouot ajunge la revelaţii fundamentale.

Astfel, el ne arată cum fiecare dintre noi dispune de capacitatea de a se înălţa la dimensiuni fiinţiale nebănuite de percepere a realităţii celorlalţi, a câmpurilor lor energetice sau a învelişurilor lor luminoase.

El ne ajută de asemenea să înţelegem că aşa-numitele emergenţe spirituale sau crizele de transformare sunt esenţiale în dezvoltarea individualităţii.

Această colecţie de poveşti adevărate va inspira şi va emoţiona cu siguranţă multe inimi.

Scrise de autori care au pierdut pe cineva drag, aceste istorii oferă mângâiere, pace şi înţelegere celor care trec prin procesul doliului.

Fiecare om îşi trăieşte suferinţa provocată de doliu în propria sa manieră, acordându-şi timpul de care are nevoie, dar sfaturile şi sprijinul primite de la alte persoane le sunt de mare folos celor aflaţi în această situaţie.

Unul din prin-cipalele mesaje transmise de cartea "Supă de pui pentru suflet îndoliat" este că relaţiile şi împărtăşirea sunt principalele chei care îl ajută pe cel îndoliat să îşi continue viaţa.

În aceste istorii, oamenii îşi descriu experienţele legate de doliu şi îşi împărtăşesc amintiri extrem de intime.

Ei au descoperit că exprimarea gândurilor şi senti-mentelor lor în cuvinte joacă un rol de catarsis, permiţându-le să se reconecteze cu sufletele celor dispăruţi, dar şi cu ceilalţi oameni din jurul lor. Cuvintele de încurajare abundă în această carte şi merg drept la inimă.

Cititorii se vor simţi inspiraţi şi mângâiaţi de aceste poveşti reale scrise de oameni care şi-au regăsit speranţa şi tăria interioară făcând servicii semnificative, acţiuni pline de compasiune şi cul-tivând amintiri speciale.

Dar cel mai important lucru: aşa cum autorii au ajuns să aprecieze viaţa în urma suferinţei provocate de doliul prin care au trecut, cititorii vor descoperi că pot face acelaşi lucru. Aceste poveşti mângâie sufletul ca un bol cu supă caldă, un dar perfect pentru a aduce ali-nare şi pentru a conferi tărie şi curaj.

Este o carte despre posibilităţile nelimitate de a ierta şi despre neîngrădirea iubirii, despre căldura sufletească, lumina sufletească, puritatea sufletească şi binecuvântarea sufletească.

Seria "Învaţă să te ierţi" se bucură de un veritabil succes în Rusia, Ucraina şi ţările baltice, aflându-se pe primele locuri în topul cărţilor ce ne ajută să evoluăm spiritual şi în iniile cititorilor.

Cărţile doamnei Luule Viilma au creat un adevărat curent de gândire şi au ajutat foarte multă lume să se vindece fizic şi spiritual.

Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară.

Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri.

Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El. Tot ce există este creat de Dumnezeu.

Prin urmare, toţi oamenii au în ei divinitate.

Să te iubeşti pe tine şi să-i iubeşti pe ceilalţi oameni înseamnă să iubeşti creaţia lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om – creaţie dumnezeiască – de Dumnezeu, acela face un păcat.

Fiecare dintre noi vede ce vrea să vadă. Dacă vrea să vadă răul – îl vede, dacă vrea să vadă binele – îl vede.

Cine vrea să vadă adevărul, vede atât răul, cât şi binele şi nu învinovăţeşte pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu că şi-a învăţat lecţia de viaţă şi şi-a înmulţit înţelepciunea.

Cartea aceasta este o continuare a temei din celelalte trei apărute până acum – sufletul omenesc şi percepţiile lui.

Cine le-a citit cu senzaţia că se vorbeşte despre el si pentru el, înseamnă că a înţeles mesajul şi va şti să folosească informaţiile de acolo. Tălmăcirea în amănunt a şiretlicurilor sufletului nostru vă va ajuta să înţelegeţi şi să vă lecuiţi de boli mai complicate.

Visul meu este ca oamenii să înveţe să prevină bolile.

Oricât ne-am considera noi mai deosebiţi decât alţii, aceleaşi stresuri ne provoacă şi nouă aceleaşi boli – fie că suntem săraci sau bogaţi, deştepţi sau ignoranţi, frumoşi sau urâţi, renumiţi sau anonimi, femeie sau bărbat.

Cu cât vom şti să ne înţelegem mai bine pe noi înşine, cu atât vom putea străbate mai sănătoşi drumul vieţii.

Pentru fiecare om care iartă va veni categoric un moment când va simţi că vrea să ceară iertare trecutului său pentru că l-a lăsat fără iubirea binecuvântată.

Când trecutul se eliberează, în aceeaşi clipă, fără nicio oprelişte, viitorul se umple de iubire, iubire ce curge şi il face pe om fericit. Să ierţi înseamnă să dai dublu, în mod conştient şi cu demnitate.

Să ceri iertare înseamnă să înlocuieşti acel rău cu bine, în mod conştient şi cu demnitate. Iertând cu mărinimie, poţi să întreci măsura. Cerând iertare din tot sufletul, aşa ceva nu se întâmplă. Este bine când omul ştie să ierte şi să ceară iertare de la alt om. Este şi mai bine când el consideră că merită să ceri iertare de la un animal.

Şi este cel mai bine când învaţă să ierte şi să ceară iertare corpurilor energetice nevăzute, sau stresurilor. Atunci se eliberează de forţa de atracţie a negativităţii şi dobândeşte fericire. Celor care văd viaţa unilateral încerc să le explic viaţa lor sufletească cum pot eu mai accesibil, cu exemple din viaţa de zi cu zi. Omului i se luminează mintea, dar e destul să închidă uşa după el că a şi uitat tot ce i-am spus. Ce să se ocupe omul bun de sănătatea lui când are atâtea treburi importante de făcut? În plus, s-o găsi cineva să-l facă bine.

Şi uite aşa oamenii caută şi tot caută. Îşi deschid punga până termină banii şi apoi, încrâncenaţi, se închid în ei şi, în cel mai bun caz, se dau drept martiri.

Mulţi se miră: „De fiecare dată când recitesc cărţile dumneavoastră le înţeleg altfel". Este firesc. Cu fiecare lectură aţi devenit mai înţelepţi, aţi învăţat să pătrundeţi mai larg şi mai profund în sensul cuvintelor.

Cărţile au căpătat viaţă şi au devenit un izvor care vă hrăneşte sufletul. Eu le-am scris din toată inima, chiar dacă uneori vi se pare că vă cert, că vă critic. Dacă citiţi cu inima deschisă n-o să vi se mai pară aşa. Mereu confundăm echilibrul cu stăpânirea de sine. Onorabilitatea, educaţia, politeţea, moralitatea etc. sunt stăpânire de sine. Stăpânirea de sine înseamnă a ascunde răul din tine şi a te arăta celorlalţi înfrumuseţat, ceea ce duce în ultimă instanţă la o rupere, o fractură interioară, altfel spus, la boală. Medicina este necesară şi devine din ce în ce mai necesară.

Dar dacă vreţi ca medicina să vă ajute, ajutaţi-vă singuri. Nici Dumnezeu din ceruri nu-l poate ajuta pe om, dacă acesta nu crede în El. Doctorul tratează urmările stresurilor dumneavoastră, el nu poate să vă scape de ele. Doar dumneavoastră înşivă puteţi s-o faceţi. Noi suntem legaţi de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită şi căinţă. Iertarea şi rugămintea de a fi iertat acţionează atunci când omul este conştient de greşelile lui.

Dacă cerem iertare mecanic, în speranţa că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înşelăciune, cea mai obişnuită înşelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plăteşte în felul acesta. Priceperea de a ierta este înţelepciunea prin care omul se eliberează pe el însuşi. Cel mai important lucru este SĂ IUBEŞTI. Iubiţi-vă pe dumneavoastră înşivă, iubiţi-vă soţul (soţia), părinţii, iubiţi oamenii, animalele, plantele, munca şi fiţi conştienţi că toate acestea sunt de la Dumnezeu.

Nevoile omului nu sunt niciodată foarte mari. Dorinţele lui sunt foarte mari...

Noi toţi ne-am învăţat să lăsăm pe ultimul plan ce ar trebui să facem şi ne conducem în viaţă după ce suntem obligaţi să facem. Cu alte cuvinte, sacrificăm necesităţile în numele obligaţiilor deoarece nu ştim ce înseamnă nevoia personală de libertate şi ce înseamnă sclavia impusă.

Este foarte greu să ierţi pe cineva când simţi că este vinovat. Î

n realitate, cu astfel de gânduri iertarea nu este posibilă.

A ierta din politeţe înseamnă ipocrizie – o ocupaţie superficială şi inutilă.

Înainte de a ierta pe cineva, eliberaţi-vă de frici şi se va elibera şi răutatea. Veţi înţelege că dumneavoastră aţi fost provocatorul, dumneavoastră aţi fost cel care a întins undiţa, el a muşcat şi a devenit vinovat.

Cel mai greu este să-ţi recunoşti cu inima fricile pe care le ai.

E uşor să ierţi cu mintea, dar dacă nu ierţi cu inima, nu scapi de frici.

Dacă te agăţi de pozitivismul tău, este exclusă posibilitatea să te înveţi să gândeşti cu inima. Dacă nu o faci, este exclus să-ţi vezi propriile greşeli şi să vrei să recunoşti că în ceilalţi te vezi pe tine. În orice om există nevoia de a ierta, nevoia de a se elibera de rău. Această nevoie e la fel de veche ca şi omenirea.

„Te iert pentru răul pe care mi l-ai făcut” – de obicei aşa se înţelege esenţa iertării. O astfel de iertare uşurează inima copilului şi inima omului primitiv căci, subconştient, ei iartă din tot sufletul. Dar, omenirea „evoluează.” Omul inteligent spune: „Da, ştiu că trebuie să iert şi iert, dar cu ce mă aleg?

Oricum, oamenii nu pot fi schimbaţi”. Iertând, şi-ar face lui un bine, dar nu ştie acest lucru, deoarece nu s-a demonstrat ştiinţific.

A nu face nimic este unul dintre cele mai istovitoare lucruri din lume. Nu-ţi aduce satisfacţii.

Memoria este un alt nume al lui Dumnezeu!

Memoria spirituală a materiei este o conştiinţa vie, acea scânteie de putere infinită din inima materiei şi din fiecare dintre noi.

„Totul este energie”, spunea Edgar Cayce, asa cum chinezii, cu secole în urma, spuneau: „Totul e miscare”.

Dar energia este purtătoare de informaţie, care se transmite, se stochează. Şi poartă în ea memoria. Iar memoria permite gândirea, acţiunea, creaţia...

Nu există prezent viu, nici viitor fără memorie. Si nu exista materie fara aceasta memorie misterioasa pe care o stocheaza în ea fiecare particulă a lumii vii.

Ea este esenţa însăşi a ceea ce Cayce numeşte „forţele creatoare”, iar fizica cuantică, „forţele de interacţiune”. Acestea sunt chiar sursa vieţii. Memoria spirituală a materiei este o conştiinţa vie, acea scânteie de putere infinită din inima materiei şi din fiecare dintre noi.

Atunci, înseamnă că ne este permisă orice speranţă, că toate miracolele sunt posibile!

Edgar Cayce explică acest lucru în termeni clari şi răspicaţi, cu optimismul său nedezminţit, uimindu-l pe cititor cu profunda sa clarviziune: memoria este un alt nume al lui Dumnezeu!

Cum să avem acces la arhiva Universului?

"M-am eliberat din ghearele unei boli terminale pe care medicina tradiţională o considera fără speranţă, de netratat, şi am revenit la starea de sănătate perfectă. Cred că noi toţi suntem vindecători şi că undeva, în adâncul nostru ştim că orice poate fi vindecat."

Scopul acestei cărţi este de a prezenta vindecarea ca o tehnologie a conştiinţei, cum de altfel şi este, un set de instrumente accesibile oricărei persoane ce doreşte să înveţe acest proces.

Este un manual tehnic al procesului vindecării, combinând concepte din tradiţia orientală cu psihologia occidentală.

Cititorii care sunt familiarizaţi cu filozofiile ezoterice vor găsi o clarificare a conceptelor, iar cei care nu au avut contact cu aceste filozofii şi nu au deloc informaţii în acest domeniu vor găsi ideile şi tehnicile atât de simplu prezentat, încât vor fi capabili să le asimileze şi să le aplice cu uşurinţă.

Sunteţi capabili să vă amintiţi gradul în care vă creaţi realitatea.

Puteţi să vă mai amintiţi şi de capacităţile voastre nelimitate, de instrumentele naturale din interiorul vostru pe care le aveţi oricând la îndemână pentru vindecare, amintindu-vă şi modul în care să le folosiţi.

Puteţi să vă amintiţi că puteţi să alegeţi să răspundeţi mediului înconjurător într-un mod diferit, acela care vă este cel mai convenabil vouă înşivă.

 Aplaudat de către bolnavi, detestat de Ordinul Medicilor, Doctorul Hamer colecţionează diplome de onoare universitare din partea Facultăţilor de Medicină în unele ţări şi procese în altele.

Oncolog şi cercetător, numele său este suficient pentru a naşte strigăte de protest în lumea medicală… însă numărul vindecărilor sale în patologia degenerativă este atât de impresionant încât ar putea clătina edificiul Medicinei oficiale…

În cele din urmă, sistemul Doctorului Hamer nu provoacă atâtea reacţii oficiale din cauza faptului că lezează interesele holdingurilor farmaceutice?

Cum se poate ca o boală atât de gravă cum este cancerul să fie o tentativă de „refacere” (deci, de vindecare) aplicată de către creier vizavi de un şoc emoţional, de o traumă subită trăită de noi?

Nu este incredibil faptul că este suficientă identificarea acestui şoc emoţional şi „rezolvarea” lui pentru ca creierul să stopeze, la rândul său, fabricarea de celule canceroase? Cum putem identifica rapid acest şoc emoţional?

Autorii au studiat ani la rând metoda lui Hamer, explicând-o în această carte excelentă, singura de acest gen din România, care are meritul de a fi comprehensibilă pentru toţi, fiind completată cu desene clare şi pline de umor.

Lucrarea de faţă doreşte să vă introducă în lumea minunată a compasiunii şi a cultivării valorilor supreme ale spiritului uman prin care acesta poate atinge Iluminarea; pacea, iubirea necondiţionată, iertarea de sine şi de alţii, armonia cu natura, cumpătarea şi deplina compasiune...

Toate aceste atribute virtuoase sunt cuprinse în sistemul de vindecare naturală Karuna şi, prin practica sa, sperăm ca tot mai mulţi oameni să îşi atingă scopurile nobile, să obţină sănătatea, prosperitatea şi lumina necesară minţii pentru eliberarea spirituală.

Oricine, de la simpli curioşi până la cei interesaţi de lumină, îngeri, arhangheli sau în probleme de karma poate profita de pe urma ei.